COMPOZIŢIA
Dacă ne dorim cu adevărat să facem fotografii bune care să aibă viaţă, mişcare, profunzime şi forţă, fotografii care să atragă şi să încânte, fotografii care să spună ceva trebuie în primul rând să înţelegem ce înseamna compoziţia fotografică.
Fotografiile bune sunt rareori create din întâmplare. În ciuda anumitori reţineri pe care unii dintre noi le pot avea faţă de orice reguli rigide, o compoziţie adecvată este esenţială pentru o imagine corect concepută.
Foarte mulţi cred că, atunci când ai un subiect interesant, este suficient să pui aparatul la ochi şi… gata!... ai şi facut o fotografie buna. Dar compoziţia este mai mult decât subiectul pe care îl fotografiezi.. Aceasta este poziţia subiectului în peisaj şi în cadru, ceea ce se află în spatele şi în faţa subiectului, culorile, lumina care cade pe subiect şi încadrarea.
Toti marii fotografi respectă regulile de bază ale compoziţiei care, nu uitaţi, sunt aceleaşi reguli folosite în pictura şi în arhitectură, de sute de mii de ani.
Dacă ar fi să dăm o definiţie a compoziţiei fotografice am putea spune că ea este o aranjare plăcută, armonioasă şi echilibrată a elementelor ce formează subiectul unei fotografii.
Atunci când noi privim o scena ochiul nostru este subiectiv. El selecteaăa anumite elemente care îi atrag atenţia, ignorând mai mult sau mai puţin restul.
Pe de altă parte, camera înregistrează toate detaliile în câmpul său vizual. Acesta este motivul pentru care, de multe ori, fotografiile noastre ne dezamăgesc. Fundalul poate fi deseori plin de obiecte pe care noi nu le-am observat, subiectul poate fi mult mai mic în cadru sau mai putin impresionant decât l-am văzut noi sau întreaga scenă poate fi lipsită de sens şi viaţă.
Dacă nu vă place cum sună termenul „reguli”, le puteţi denumi „linii directoare”, pe care, abia după ce le stăpâniţi bine, le puteţi plia in funcţie de dorinţa voastră artistică.
